RAZBOIUL TROIAN

Razboiul troian este o epopee foarte lunga. Iliada lui Homer, a carei traducere franceza are nu mai putin de 425 de pagini, relateaza o secventa foarte mica de evenimente care i-au opus pe greci troienilor, adica densitatea ei si amploarea unei relatari detaliate a razboiului de la Troia. Pentru a facilita intelegerea acestei legende, vom aminti asadar doar evenimentele principale, fara a ne pierde in labirintul scenelor si personajelor secundare.

Povestea incepe la nunta lui Thetis cu Peleus. Fiind o uniune prestigioasa, tot Olympus este invitat la receptia somptuoasa. O singura zeita nu este invitata la festivitati. Acesta este Ais. Cand stim ca Clutris este zeita discordiei, ințelegem de ce viitorii soti au neglijat sa o invite.

Evident, zeita discordiei este jignita de situatie si, asteptand ca petrecerea sa fie in plina desfasurare, isi face aparitia in teatru. Drapata in demnitatea ei, si fara alte comentarii, ea arunca, pe imensa masa de banchet, un mar de aur, pe care scrie: "Catre cele mai frumoase".

Perfida Eris ar fi facut probabil mai putine pagube aruncand o bomba in meseni. La urma urmei, sunt nemuritori care nu trebuie sa se teama de ravagiile unui exploziv pe cat de puternic este, Pe de alta parte, esenta lor divina nu ii protejeaza in niciun fel de ravagiile mandriei si geloziei. De indata ce marul aterizeaza pe masa, fiecare dintre zeite incearca sa-l apuce, pretinzandu-l ca fiind al ei. Cochetariile opereaza chiar mai mult in Olimp decat pe pamant, iar fiecare este convinsa ca este cea mai frumoasa. Urmeaza atunci o batalie apriga, marul nevinovat trecand din mana in mana, pana cand anumite zeite, mai intelepte decat celelalte, se satura de aceasta copilarie.

In curand au ramas doar trei zeite in alergare: Juno, Venus si Minerva, cele mai tenace, fara indoiala, dar si, si de departe, cele mai mandru. Acesti trei refuza sa dea inapoi si continua sa se cearte cu voce tare. Zeii, luati la sarcina, refuza sa se pronunte. Nu ca nu ar avea o opinie in acest sens, dar, perspicacii, se tem de consecintele verdictului lor. Jupiter insusi, chemat sa decida, evita dilema spinoasa, evocandu-i partialitatea: este sotul lui Juno si tatal adoptiv al lui Venus si Minervei. Prin urmare, el nu poate face un judecator bun.

Situatia pare inextricabila, cineva - probabil ingeniosul Mercur - are atunci ideea de a pune intrebarea unui strain. Doar un strain poate lua o decizie neutra. Ideea seduce pe toti, inclusiv pe cei trei adversari. Mercur este desemnat sa fie responsabil pentru insotirea zeitelor si pentru asigurarea respectarii stricte a judecatii. Prin urmare, se hotaraste ca primul om, pe care el si cele trei zeite il vor intalni pe pamant, va trebui sa o aleaga pe cea mai frumoasa dintre ele si sa-i dea celebrul mar.

Acordul este incheiat, dar petrecerea este iremediabil distrusa. Nimeni nu stie inca, dar razboiul troian tocmai a inceput. Eris, zeita discordiei, a castigat jocul, aruncandu-si marul... marul discordiei.

Primul om, asupra caruia "cad" cei patru olimpici ai nostri la sosirea pe pamant, este nimeni altul decat troianul, Paris. Pentru a putea intelege restul povestii, este necesar sa ne intoarcem. Cu vreo nouasprezece ani mai devreme, Paris s-a nascut in Troia. Era fiul lui Priam si al lui Hecuba, regele si regina orasului. Cu toate acestea, oracolul anuntase ca, ajuns la al douazecilea an, Parisul va fi responsabil pentru un imens dezastru, punand orasul atat de mult pe foc si varsare de sange. Parintii, speriati de o profetie atat de neplacuta, au simtit ca nu au alta solutie decat sa scape de acest nou-nascut greoi. Asa ca l-au incredintat unui slujitor, insarcinat sa-l duca la munte si sa-l abandoneze unei soarte dezastruoase: sa devina felul principal al unui lup infometat. Pentru a imortaliza evenimentul, Hecuba a plantat in aceeasi zi un maslin in amintirea nasterii si plecarii simultane a iubitului ei copil.

Spre cea mai mare fericire a lui, Paris a fost primit de un cioban care l-a crescut ca pe propriul fiu. Prin urmare, copilul creste in muntii din jurul Troiei, nestiind originile sale regale. Viata lui a fost simpla, dar fericita. Parea caprele, vana animale salbatice si se zbatea cu ciobanele. Pe scurt, pentru el, viata era buna. Pana in ziua fatidica in care delegatia olimpica i-a trecut in cale..23..

Mercur, abia atingand pamantul cu sandalele inaripate, se duce la inaltimea lui pentru a-i cere ajutorul. Parisul, de ajutor si magulit pentru a fi luat drept judecator al unui conflict divin, accepta fara ezitare. Prezentandu-se pe rand in fata lui, fiecare zeita, nesigura ca va castiga, isi propune sa-l mituiasca. Juno ii promite Putere si Bogatie; Mine Gloria si Cunoasterea; Juno dragostea celei mai frumoase femei. Ascultand doar cei nouasprezece ani ai sai, Paris cedeaza ultimei declaratii. tie. Prin urmare, el o desemneaza pe Venus drept destinatarul marului de aur. Zeita, incantata, se arunca pe gatul lui si isi reitereaza promisiunea, in timp ce Juno si Minerva devin palide in fata afrontului si jura in interior sa se razbune. Paris, profitand cu lacomie de imbratisarea lui Venus, nu observa mania celorlalte doua zeite. Trebuie spus, ca in actrite desavarsite, si-au mascat rapid dezamagirea, chiar daca doar pentru a evita sa-i dea lui Venus sansa sa rada de nemultumirea lor.

Minerva, deosebit de priceputa - pana la urma este zeita inteligentei I - se apropie de Paris. Ea a venit instantaneu cu un plan in doua directii. Primul este de a dezvalui Parisului adevaratele sale origini; al doilea este de a accelera fructificarea maslinului, plantat in ziua nasterii lui de Hecuba, mama sa.

Afland ca parintii sai sunt suveranii Troiei, Paris se grabeste sa-si paraseasca muntii pentru a ajunge in capitala. Apare in fata lui Priam si Hecuba care il recunosc imediat (nu stim cum, dar povestea trebuie sa-si urmeze cursul!). In timp ce Hecuba, lasand fibra materna sa vorbeasca cu intarziere, il imbratiseaza, Priam isi arata inca ezitarea. Nu a uitat groaznicul oracol si se teme ca orasul sau va fi devastat. Hecuba il linisteste repede, aratandu-i ofiterul. Isi da primele masline, ceea ce dovedeste ca au trecut douazeci de ani si ca oracolul a gresit.

Ceea ce nu stie este ca Paris are de fapt doar nouasprezece ani. Gestionarea timpului este in intregime relativa la ora evenimentelor (ceasurile de cuart nu sunt inca comercializate). Hecuba, stiind ca un maslin da primele roade dupa douazeci de ani, l-a plantat intentionat in ziua nasterii lui Paris. Astfel, ea va sti cu siguranta cand a trecut riscul anuntat de oracol. Aceasta fara a lua in calcul interventia divina a Minervei. Zeita inteligentei, al carei copac consacrat este maslinul, foloseste plante pentru a-si satisface razbunarea. Prin urmare, isi accelereaza cresterea si da primele masline dupa nouasprezece ani in loc de douazeci de ani..24...

Priam se preda argumentelor, pe care le considera de nerefuzat, ale sotiei sale si, la randul sau, isi intampina fiul, imbratisandu-l. Paris isi intalneste apoi fratele mai mare Hector si sora sa Cassandre, care ii arata afectiunea lor. Familia este astfel reconstituita. Dar acesta nu este finalul fericit al telenovelor, ci este, dimpotriva, inceputul tragic al unei povesti foarte lungi.

Cateva luni mai tarziu, Paris a plecat ca delegatie la Curtea lui Menelaus. Acest rege grec este fericitul sot al celei mai frumoase femei: Helene. Asa cum i-a promis Venus, Paris castiga inima lui Helen. Profitand de plecarea lui Menelaus, care trebuie sa rezolve niste afaceri guvernamentale, Paris o rapeste pe frumoasa Helen si o conduce la Troia. Cand Menelaus isi da seama de tradare, se duce imediat la fratele sau Agamemnon pentru a-i cere ajutorul. Onoarea batjocorita a unui sot merita un razboi. Grecii isi pregatesc asadar armata pentru a lupta impotriva troienilor. Nerabdator sa castige lupta.

Agamemnon, numit sef al operatiunilor, decide sa se inconjoare cu cei mai mari eroi ai vremii..

Dintre ei, cei mai ilustri sunt Ulise si Ahile. Amandoi vor incerca initial sa se sustraga apelului: primul, Ulyse, pentru ca tocmai a devenit tata si are mai multa dorinta de a se rasfata decat de a da lupta; al doilea, Ahile, pentru ca se supune ordinelor materne..

Agamemnon nu se lasa pacalit nicio clipa si stie ce se afla in spatele strategiilor celor doi barbati. In primul rand, trimite o delegatie la Ulise. Barbatii trebuie sa-l convinga pe erou sa se alature armatei grecesti. Cand ajung la Itaca, il gasesc pe Ulise ocupat cu pamanturile sale. Vazand delegatia apropiindu-se, Ulise se preface nebun siisi ara campul in toate directiile, scotand strigate de nebunie si topaind ca un om posedat. Surprinsi, mesagerii nu sunt mult timp inselati de simulacrul de nebunie pe care il joaca cu stralucire Ulise. Unul dintre ei il apuca pe Telemah, fiul lui Ulise, care tocmai s-a nascut, si il pune la pamant in mijlocul campului. Daca Ulise este atat de nebun pe cat vrea sa creada, nu-si va opri boii si nu-i va lasa sa-l zdrobeasca pe scumpul firav. Evident, Ulise, desi doreste sa nu mearga la razboi, nu poate impinge comedia mai departe. Prin urmare, isi opreste boii chiar in momentul in care sunt pe cale sa-l calce in picioare pe Telemachus si ridica copilul in brate pentru a-l strange la inima..

S-a tradat astfel si acum nu mai are alta alternativa decat sa se alature lui Agamemnon si armatei sale. Cu inima grea isi ia ramas bun de la Telémaque, fiul sau, si lui Penelope, sotia sa adorata. Aceasta nu va inceta niciodata sa respinga numerosii ei petitori, asaltandu-o pe parcursul celor douazeci de ani lungi in care sotul ei va ramane absent. Ea va pretinde ca trebuie sa-si termine tapiseria inainte de a accepta sa se casatoreasca cu un alt barbat. Desfacandu-si munca la fiecare noapte, pleaca, va ajunge sa faca lucrul imposibil si va continua sa brodeze cu rabdare pana la intoarcerea iubitului ei sot...25..

Agamemnon triumfa cand vede delegatia revenind, numarand inca un om, si nu orice om: Ulise.

Acum ramane sa-l gasim pe Ahile. Cunoscand viclenia legendara a lui Ulise, el ii incredinteaza misiunea de a-l spala si de a-l aduce inapoi pe Ahile.

Ahile este nimeni altul decat fiul lui Thetis si al lui Peleus. Cand era inca un nou-nascut fragil, mama lui, dornica sa-l protejeze, l-a scufundat in apele Styxului. Printr-o magie ciudata, aceasta baie, oricat de neplacuta era, a oferit invulnerabilitatea. Astfel, corpul lui Ahile devine impermeabil la toate atacurile. Cu exceptia calcaiului, de care il tine mama lui si care, prin urmare, nu a fost in contact cu apa, ramane vulnerabil. Celebrul calcai al lui Ahile urma sa desemneze ulterior punctul slab al fiecaruia.

Ahile este asadar chemat sa participe la razboiul pe care grecii intentioneaza sa il duca impotriva troienilor. Foarte bucuros sa-si demonstreze curajul, tanarul accepta. Cu toate acestea, mama lui stie (prin oracol, desigur!) ca Ahile va muri in timpul acestui conflict. Prin urmare, ea decide sa-si indeparteze fiul iubit de amenintare si il obliga sa se ascunda la Curtea Regelui Lycomedes. Acolo, pentru a face inselaciunea totala, ea il obliga sa poarte haine de dama. Astfel ascunsa, ea este convinsa ca si-a pus fiul la adapostul grecilor, dar fara sa cunoasca viclenia lui Ulise.

Intr-adevar, Ulise, insarcinat cu spalarea lui Ahile si dupa ce a aflat cine stie unde se afla, merge la Curtea lui Lycomedes sub masca unui negustor de tesaturi, coliere si alte bibelouri. Toate femeile de la Curte il primesc cu strigate si hohote. Negustorul fals isi prezinta apoi articolele pe un covor, potrivit pentru a seduce toate femeile, inclusiv pe cele mai putin frivole. De asemenea, strecura rautacios un pumnal printre diferitele obiecte feminine. O singura femeie, care nu este alta decat Ahile deghizat, este interesata de pumnal; celelalte femei dispretuind evident arma. Omul nostru este astfel prins. Ulise isi dezvaluie apoi adevarata identitate si il invita pe Ahile sa-l urmeze. Tanarul, nu mai putin, sare de ocazie, scapa pe neasteptate de juponele lui ridicole si calca pe urmele lui Ulise..26..

Armata greaca, formata din mii de oameni, dintre care cei mai cunoscuti sunt Agamemnon, seful lor, Menelau, Ulise, Ahile, Castor si Pollux, este acum gata sa plece spre Troia. Problemele abia incepusera insa, vantul a refuzat sa bata si startul a fost impiedicat inexorabil. Vazatorul de serviciu, Calhas, se grabeste sa sacrifice o oaie pentru a citi in maruntaiele ei motivele unui asemenea flagel. Haruspexul anunta apoi ca doar sacrificiul Ifigeniei, fiica lui Agamemnon, va debloca situatia. Neptun, zeul marilor si oceanelor, a decis asa. Agamemnon, ne oprindu-se la nimic, consimte la targul macabru. In timp ce se pregateste sa inmuleze igenie pe altar, un nor o invaluie pe tanara fata si o inlocuieste cu o caprioara. Prin urmare, animalul este sacrificat in locul Ifigeniei. Legenda spune ca Diana, miscata de tanara fragila, ar fi salvat-o si ca Ifigenia si-ar fi continuat apoi existenta alaturi de zeita.

Oricum ar fi, sacrificiul, chiar trunchiat, opereaza. Vanturile favorabile se ridica si umfla rapid panzele corabiilor grecesti. Armata isi poate incepe in sfarsit calatoria lunga catre Troia.

O multitudine de anecdote puncteaza evident traseul grecilor, dar acestia ajung, cumva, sa ajunga la destinatie. Orasul fiind fortificat, nu pot decat sa-l asedieze. Cu toate acestea, Troia este capabila sa reziste unui asediu foarte lung, chiar interminabil. Asa se explica de ce timp de zece ani, numai ciocniri sporadice ii vor opune pe greci troienilor. Acest deceniu este evident marcat de o serie de evenimente, importante sau anecdotice. Dintre acestea, cea mai cunoscuta este lupta unica dintre Paris si Menelaus. Lupta s-a incheiat la egalitate, nefacand, ca atare, sa nu avanseze operatiunile de un centimetru. Rezultatele lui Achille sunt, la randul lor, mult mai prestigioase si mai impresionante. Tanarul este aici reputatia sa de erou, curajos si invincibil. Cu toate acestea, un conflict il va opune lui Agamemnon. Acest conflict imbraca trasaturile unei tinere fermecatoare, Briseis, care face parte din prada de razboi. In timpul diferitelor opriri pe traseul maritim care i-a condus spre Troia, grecii s-au dedat la acte de violenta si de jaf pe diferite insule. Prada, aurul, armele si femeile (nu va zgariti!) astfel constituite, fusesera impartite in mod echitabil intre barbati. Cu toate acestea, Briseis pune o problema spinoasa. Ahile si Agamemnon pretind asta. Acesta din urma isi afirma prerogativele - pana la urma, el este Seful! - rezolva dezbaterea desemnand tanara drept proprie. Prin urmare, Ahile refuza sa ia armele. Se retrage in cort sa planga sau sa cante muzica, in functie de starea de spirit din moment..27..

Aceasta este o catastrofa pentru greci. Troienii, afland vestea, trimit mici trupe de soldati pe insule pentru a-i masacra pe greci. Pe partea greaca, toata lumea incearca sa-l aduca in fire pe Ahile. Dar tanarul, nevrand sa auda nimic, se inchide in cort. Prietenul sau credincios, Patroclu, incapabil sa mai suporte, decide sa se prefaca drept Achile, punandu-si casca si manuind armele. Din varful fortificatiilor lor, troienii nu pot distinge trasaturile lui Patroclu si cred ca Ahile a iesit din letargia lui melancolica. Patrocle, intoxicat de un succes pe care nu-l cunoscuse niciodata, a ajuns el insusi sa creada in subterfugiu. El vine sa-si asume riscuri considerabile. Ii provoaca pe soldatii troieni atat de mult si atat de bine incat se expune unui pericol real. O sageata il loveste si il raneste de moarte. Ahile, afland despre moartea celui mai bun prieten al sau, innebuneste. Ia din nou armele si face un adevarat masacru de partea armatei adverse. Setea lui de razbunare este potolita doar atunci cand reuseste sa-l omoare pe Hector, fiul cel mare al lui Priam si viteaz razboinic. Dar forta furiei lui il impinge la o ultima extremitate, ataseaza corpul lui Hector cu ajutorul unei franghii lungi de calul sau si astfel taraste cadavrul in fata zidurilor Troiei. Pentru Priam este un act chiar mai rau decat asasinarea fiului sau. Regele troian roaga atunci ca trupul fiului sau drag sa i se intoarca, ca sa-i poata da o inmormantare decenta. Ahile refuza. Aceasta scena este una dintre cele mai faimoase ale razboiului troian: infatiseaza tragedia tuturor razboaielor. Durerea lui Priam este egala cu cea a lui Ahile si, in acest moment al istoriei, nu exista nici un invingator, nici glorie in a duce razboiul, exista doar suferinta oamenilor.

Ahile, sub presiune din toate partile, venit din tabara adversa dar si din propria sa tabara, ajunge sa-i returneze trupul lui Hector. La scurt timp dupa aceea, el insusi este ucis de o sageata, tras de Paris. Sageata ucigasa il loveste in singurul loc de pe corp care nu este protejat de apele Styxului, calcaiul.

Razboiul dureaza de ani de zile. Toata lumea a ajuns sa creada ca nu se va termina niciodata. Atunci vicleanul Ulise are o idee geniala. Cu ajutorul mai multor barbati, construieste, in secret de troieni. Apoi, urmand planul sau, cere tuturor soldatilor greci, cu exceptia unei duzini, sa se intoarca in corabii si sa se intoarca la mare. Trebuie sa se indeparteze pana vor fi ascunsi de ochiul troienilor, Ordinele fiind date. Ulise ramane singur cu putinii barbati pe care i-a tinut cu el. Se vor ascunde langa calul cel mare, pana se va lasa noaptea. De partea troienilor, sunt luate la plecarea grecilor este egalata doar de bucuria lor imensa. Toti oamenii pregatesc apoi o petrecere uriasa. Orasul rasuna apoi de cantece, strigate de bucurie, rasete de copii, toata aceasta animatie pe care crezuse ca nu o va mai experimenta niciodata. In timp ce festivitatile sunt in plina desfasurare, Ulise si oamenii sai imping in tacere calul urias pe langa poarta Troiei. Apoi, inca discret, intra in burta fiarei. In zorii zilei, un gardian care scruta orizontul pentru a se asigura ca grecii nu se intoarsera, a descoperit fantasticul Cal Troian la poalele fortificatiilor. Uimit si uimit, pleaca pentru a-i anunta regelui descoperirea sa...28..

Priam, urmat de toti supusii sai, descopera, la randul sau, minunata creatura. Gandindu-se ca este un dar de la zei, pentru a-i rasplati pentru victoria asupra grecilor, porunceste sa se deschida portile inviolabile ale Sceei pentru a aduce Calul Troian in oras. Zeci de troieni trag animalul de lemn pentru a-l face sa traverseze incinta. La caderea noptii, in timp ce toata lumea doarme un somn binemeritat, Ulise si oamenii lui ies din maruntaiele calului si merg pe ascuns sa deschida portile orasului. Acolo, armata greaca, care recapatase coasta troiana sub acoperirea noptii, a intrat in oras. Troienii, treziti din somn de tipetele primelor victime, nu au timp sa reactioneze. Grecii sunt oricum depasiti numeric. Furia lor, combinata cu puterea lor, se potoleste doar atunci cand au redus orasul la foc si sange. Ei ucid, violeaza, jefuiesc, ard case. Nimic nu rezista atacurilor lor salbatice: soarele rasare intr-un oras devastat. Cassandre urmareste dezastrul plangand. Nu poate decat sa planga, ea, ca nimeni nu a crezut. Oracolul avea dreptate: in al douazecilea an, dar in ciuda lui, Paris a prezidat anihilarea Troiei..

Razboiul troian se incheie cu cele mai insuportabile izbucniri. Menelaus o gaseste Helen. Si toti se intorc in Grecia. Revenirea lor este subiectul multor aventuri. Ulise este cel care castiga premiul in aceasta zona, luand mai bine de zece ani sa se intoarca pe pamantul si familia sa. Aventurile lui sunt relatate de Homer in Odiseea..29..

...

Revino la Site clic aici,